Aveam o carte scrisă şi aveam nevoie de o locaţie pentru prezentarea ei.
Era primul meu roman, în poezie debutasem deja, mulţi ani în urmă..
Îmi zice Zoe, De ce nu mergi la Cărtureşti să vorbeşti cu Cosmin, ai văzut expoziţia mea acolo, este un om special, sigur te va ajuta.
Prima mea întîlnire cu Cosmin, face to face, a fost la Cărtureşti din Unirii. Chit că eu îl ştiam de mai înainte, din poze, din auzite, din întîlniri printre rafturile cărţilor de la Cărtureşti, ori mai ales..
M-a uimit deschiderea lui... Nu amabilitate, căci nu eram la alimentara din colţ. Că se putea ori ba, rapid a găsit soluţia pentru plasarea cărţii mele în cea librărie şi lansarea ei în acelaşi loc.
Ne-am mai auzit pe urmă de trei ori, maxim. Greşesc, ne-am văzut o ultimă dată cu ocazia semnării hîrţoagelor cu pricina şi atunci am văzut-o eu pe Raluca.
Ce m-a surprins atunci a fost starea aceea a lor.. O fericire continuă pe chipuri şi a fost pentru prima dată în viaţa mea cînd am întîlnit aşa ceva... Se priveau încontinuu zîmbind! Ochii lor rîdeau tot timpul, incredibil! Erau doi, dar Unul!
Cosmin a organizat totul dar încontinuu îmi spunea că este posibil să nu fie prezent la lansare, eu insistam dar el spunea că urma a pleca la Bucureşti şi că era o problemă de viaţă sau de moarte..
Lansarea a avut loc. Cu succes. Cosmin nu a fost acolo.
Tîrziu am înţeles ceea ce Cosmin spunea.. De viaţă.... De moarte...
Stilul meu de a srie este complet diferit de textul de mai sus. Nu sint telegrafica, nu!
Aş fi putut relua poeme şi redacta compuneri şi lamentări. Însă lui Cosmin i-ar displace.
Dar tot nu mă pot abţine... Şi zic precum Saint-Exupéry...
On ne voit bien qu'avec le cœur.
